Viata ca un loc de joaca

…sunt poate doar cateva intrebari pe care multi dintre noi cred ca ni le adresam in diverse momente ale vietii. Si la fel, in diverse momente ale vietii, si raspunsul la ele este diferit. Am observat asta atat pe pielea mea cat si in viata altora…de multe ori ne lasam purtati de val si ajungem sa lucram mai mult de 12-14 ore pe zi si apoi ne intrebam la un moment dat “Pentru ce?”…iar in alte perioade, simtim ca nu avem chef de nimic si doar ne luam timp sa ne odihnim, relaxam si bucuram de viata, de natura, de oameni…

photo credit: John Flinchbaugh

Daca ar trebui i sa imi dau un sfat, sau o serie de sfaturi, pe baza a ceea ce am trait pana acum, cred ca as spune: Draga...

• Indiferent de ceea ce faci, fa-o pentru ca simti.
• Oricat de frica iti este, cand simti ca este momentul pentru o schimbare, fa-o.
• Oricand simti sa iei o pauza, ia-o pentru ca te vei intoarce mai puternic.
• Permite-ti sa zambesti si sa te bucuri zi de zi, oricare ar fi activitatea in care te implici.
• Nu uita de tine dragul meu, pentru ca daca tie iti este bine, si celor din jur le va fii bine.
• Ai grija sa nu devii un salvator de vieti profesionist pentru ca atunci vei uita de tine. Fii un mentor care ajuta fiecare om sa devina propriul salvator.
• Nu fa nimic din ceea ce faci pentru a primi laude. Daca ele vin, sa te surprinda de fiecare data pentru ca nu te asteptai la ele.
• Fii in primul rand responsabil fata de tine, pentru ca asa vei ajunge sa fii cu adevarat responsabil si fata de altii.
• Tine minte ca indiferent de cat de greu este sa spui cuiva ceva, atata timp cat esti sincer, sunt sanse foarte mari sa gasesti deschidere, intelegere si chiar sustinere.
• Permite-ti sa te indragostesti oricand, de orice si oricine. Dragostea nu tine de perspective de viitor, ci de ceea ce simti ACUM.
• Bucura-te de tot ceea ce ai cat ai, doar asa ai sanse sa mai tot primesti.
• Descopera farmecul simplitatii, puterea libertatii si impactul creativitatii…in tot ceea ce faci.

Si nu in ultimul rand, adu-ti aminte ca viata este o calatorie si nu o destinatie. Daca vei avea tot timpul in minte doar obiectivul final, cand vei ajunge la el s-ar putea sa iti dai seama ca viata a trecut pe langa tine. Fii atent la tot si la toti si lasa lucrurile sa se aseze natural. Joaca-te!

Mie , mi-a placut foarte mult ceea ce Mihai ne-a spus, voua??? extrem de util si de retinut, tocmai de aceea am si vrut sa il postez aici, pe pagina mea!:)

Eleva pentru o zi



Clasa mea :x

        Acum doua zile, am fost din nou eleva...ciudat?!
 cum adica eleva, cand tu esti deja studenta? ha, mai ai putin si termini si facultatea...nu!!!:(( eu, chair am fost eleva. Stai o clipa, ca-ti explic. Ascult!
      Deci, dupa cum spuneam, luni, 13. 09 impreuna cu cativa colegi din liceu, colegi de suflet, am mers la scoala, da!!! ;;) si ne-am aminit cat de frumoasa era viata de liceu, cat de frumoase erau recreatiile, cat de mult radeam, cat haz de necaz faceam, cat de, cat de, hai ca nu mai incep sa insir ca deja imi dau lacrimile.   
     Sa revenim la subiect, deci, am plecat in drum spre scoala, acolo ne astepta domnul diriginte, acelasi diriginte plin de viata, glumet, si parca mai tanar, nu stiu cum, dar omul acesta intinereste pe zi ce trece, ne-a primit atat de calduros, le-a explicat elevilor dumnealui cum am fost noi si cate am facut, cate nazbatii, dar si lucrui frumoase, bune care raman in minte frumos intiparite. Apropo, va amintiti de "Un Craciun Implint" ? oricum, nu detaliez, ssht. Apoi dupa aceste discutii, am povestit putin si despre  ceea ce noi facem, dupa cativa ani de la liceu...Offf, am avut asa de multe emotii cand am intrat in curtea liceului meu, care de ceva timp, nu mai este al meu, cand am urcat pe scari, pana la etajul doi, unde clasa noastra era, parca un fior a inceput sa ma cuprinda, sincer vorbesc am amintiri extrem de frumoase legate de acea perioada. Ceea ce mi-a lipsit de la acest "eveniment" au  fost colegii, imi pare rau ca nu am reusit sa ne mobilizam si sa fim mult mai multi, mi-ar fi placut sa ii revad pe toti, dar...nu s-a putut :( :(




Cea mai recenta poza

      Sa mai vorbim, dupa intrarea in liceu, vizitarea clasei, intalnirea cu dirigu, am resuit sa revedem si altii profi. Exemplu: profa de franceza, profu de religie " parintelul" , profu' de fizica, profa de sport, profa de filo' si nu in ultimul rand... :) doamna profesoara de psihologie, profa mea de suflet :X,  la care eu am tinut cel mai mult, atat de emotionanta a fost intalnirea, marturisesc o lacrima in coltul ochiului s-a strans ...doamna noastra cea simpatica "pune mana si invata ca n-ai sa stiiiiiiiiiii!!!!"  era destul de schimbata, parca tot mai frumoasa, mai cocheta; am vorbit  putin de facultate, de la facultate de,...off, eu nu mai pot, eu vreau la scoala!!! :(( vreau sa rad cu Raymond , vreau sa plecam in pauze dupa mancare, vreau sa mai organizam, un spectacol, vreau sa ma intalnesc  de dimineata la colt cu Silvie, cu Bogdi, cu Nico...nu stiu,dar deja scriind, gandurile ma cuprind, deja in mine este o avalansa  de...

             Nu mai scriu, pentru ca la ora asta eu eram la scoala, in banca mea, cu colega mea, in pauze cu "gasca" si... nu, sincer nu  mai pot!!! :(


Spectacol Un Craciun Implinit



Cutiuca mea cu amintiri ...:)

        Stiu ca suna cam demodat, dar eu chiar am o cutie cu amintiri. Nu mai stiu cand am "infiintat-o", dar stiu ca o pretuiesc foarte tare si ca o parte din viata mea se regaseste in ea .
    Cel mai vechi lucru e din…( mai bine nu spun anul ca ma face sa par prea “batrana”),  hai bine, va spun,   este din clasa a doua cand am fost intr-o excursie la munte...sssht,  nu e nimic deosebit, doar o poza cu locurile acelea.  Tin minte ca era toamna tarziu si nu am avut vreme prea buna,a fost mai mult innorat. Dar la un moment dat ne-am oprit la un popas sau ceva in genul asta sa mancam si am ramas impresionata de multimea frunzelor aramii. De fiecare data cand ma gandesc la culorile toamnei ma gandesc la acele frunze, la linistea din jur si parca aud sunetul pasilor prin frunze. Nu este una din cele mai placute senzatii sa « spulberi » cu picioarele mormanele de frunze intr-o zi de toamna tarzie?
     Sa vedem ce altceva mai avem aici. Caietul cu amintiri de la sfarstitul clasei a opta. Sa-l rasfoim un pic...
 toti colegii imi scriu cat de mult ma apreciaza, ce colega buna am fost, imi ureaza succes in continuare si imi spun ca nu ma vor uita niciodata! Probabil ca aceleasi lucruri le-am scris ei eu in caietele lor. Nu e ciudat ca acum ma intalnesc cu unii din acesti colegi si nici macar nu ne mai salutam ? Nu stiu de ce. Pur si simplu.     
     Cu unii din ei nu m-am mai salutat din acea vara, cand drumurile noastre s-au despartit. Minte de copii sau orgoliu de oameni mari ? Oricum eu imi amintesc cu drag de ei si de anii aceia. Asta-i viata !
      Ia sa vedem ce altceva mai avem aici. Scrisori, vederi, fotografii, bilete de tren, de la spectacole, felicitari,oracole, o poezie primita, invitatii la nunta, mesaje notate de la diversi amici, un martisor de la o persoana speciala, biletelele prin intermediul carora comunicam cu Ana, Mada, Dana...jurnalul meu si al Danei .
      Poate o sa radeti, dar am pastrat si ambalajul de la un cadou. Mai am si tranfafirii primiti de la majoratul meu, dar ambalajul e mai special pentru ca nu continutul a fost foarte important pentru mine, ci gestul.
     Si mai am si alte lucrusoare, fiecare cu povestea lui. Si in spatele fiecarei povesti se afla oameni, oameni dragi. De fapt, cutia mea nu este o simpla cutie cu niste obiecte, e un loc in care am pus cate putin din mine. Si din ceilalti. E o cutie cu dovezi de prietenie si amintiri despre iubiri trecute, iubiri pierdute, iubiri nemarturisite. Cert este, ca tin la cutia mea enorm si daca as ramane fara ea, cred ca as ramane si fara amintirea adolescentei mele, a tot !!!

Azi nu, dar azi, NU.

Este atat de ciudat sa te trezesti dimineata si sa te intrebi ce ai de facut. Te simti dezorientat si brusc in capul tau incepe sa se deruleze filmul cu tot ceea ce iti doresti sa faci. Asa ajungi in ipostaza in care stai pe marginea patului si te intrebi: oare ce este bine?ce trebuie sa fac?Ce trebuie sa evit? Te complici in mii de intrebari si nu reusesti sa dai nici macar un raspuns.

De unde a pornit totul?Ce se intampla cu tine?Iti spui: vreau sa fac x si y. Ba nu. TREBUIE sa le fac. Nu sunt doar niste placeri.

Te ridici din pat si iti faci micile tabieturi matinale. Parca nu esti tu. In exterior esti timid, dezorientat iar in interior explodezi de furia data de nestiinta ta. Incepi sa te miri cum de te abtii atat de tare? Cum reusesti sa tii in frau sentimentele interioare?

Tu stii ca poti. Tu stii ca vrei. Tu stii ca meriti dar drumul pana la a avea toate acele lucruri este atat de mare. Nu ii vezi capatul. Oare, faptul ca te complaci in situatia in care nu iei nici o masura, ar fi motivul?

Ai vrea sa vorbesti cu cineva despre asta dar nu ai cu cine. Toti cei din jur incep sa iti dea sfaturi peste sfaturi de "intelepti". Toti vorbesc generalist: "trebuie sa faci x si trebuie sa spui y si sa gandesti z" dar, daca ii intrebi: de ce sa faci acele lucruri?Cu ce te ajuta pe tine? Nu o sa primesti un raspuns clar. In plus, te-ai saturat de sfaturile idealiste. Asa se face ca preferi sa inchizi ochii si sa incerci sa te concentrezi singur asupra problemelor.
Cei din jurul tau te stiu ca o persoana puternica...si asa trebuie sa te stie si pe viitor. ..