Stiu ca suna cam demodat, dar eu chiar am o cutie cu amintiri. Nu mai stiu cand am "infiintat-o", dar stiu ca o pretuiesc foarte tare si ca o parte din viata mea se regaseste in ea .
Cel mai vechi lucru e din…( mai bine nu spun anul ca ma face sa par prea “batrana”), hai bine, va spun, este din clasa a doua cand am fost intr-o excursie la munte...sssht, nu e nimic deosebit, doar o poza cu locurile acelea. Tin minte ca era toamna tarziu si nu am avut vreme prea buna,a fost mai mult innorat. Dar la un moment dat ne-am oprit la un popas sau ceva in genul asta sa mancam si am ramas impresionata de multimea frunzelor aramii. De fiecare data cand ma gandesc la culorile toamnei ma gandesc la acele frunze, la linistea din jur si parca aud sunetul pasilor prin frunze. Nu este una din cele mai placute senzatii sa « spulberi » cu picioarele mormanele de frunze intr-o zi de toamna tarzie?
Sa vedem ce altceva mai avem aici. Caietul cu amintiri de la sfarstitul clasei a opta. Sa-l rasfoim un pic...
toti colegii imi scriu cat de mult ma apreciaza, ce colega buna am fost, imi ureaza succes in continuare si imi spun ca nu ma vor uita niciodata! Probabil ca aceleasi lucruri le-am scris ei eu in caietele lor. Nu e ciudat ca acum ma intalnesc cu unii din acesti colegi si nici macar nu ne mai salutam ? Nu stiu de ce. Pur si simplu.
Cu unii din ei nu m-am mai salutat din acea vara, cand drumurile noastre s-au despartit. Minte de copii sau orgoliu de oameni mari ? Oricum eu imi amintesc cu drag de ei si de anii aceia. Asta-i viata !
Ia sa vedem ce altceva mai avem aici. Scrisori, vederi, fotografii, bilete de tren, de la spectacole, felicitari,oracole, o poezie primita, invitatii la nunta, mesaje notate de la diversi amici, un martisor de la o persoana speciala, biletelele prin intermediul carora comunicam cu Ana, Mada, Dana...jurnalul meu si al Danei .
Poate o sa radeti, dar am pastrat si ambalajul de la un cadou. Mai am si tranfafirii primiti de la majoratul meu, dar ambalajul e mai special pentru ca nu continutul a fost foarte important pentru mine, ci gestul.
Si mai am si alte lucrusoare, fiecare cu povestea lui. Si in spatele fiecarei povesti se afla oameni, oameni dragi. De fapt, cutia mea nu este o simpla cutie cu niste obiecte, e un loc in care am pus cate putin din mine. Si din ceilalti. E o cutie cu dovezi de prietenie si amintiri despre iubiri trecute, iubiri pierdute, iubiri nemarturisite. Cert este, ca tin la cutia mea enorm si daca as ramane fara ea, cred ca as ramane si fara amintirea adolescentei mele, a tot !!!
