Ruptura = Suferinta
De ceva timp sunt in ruptura cu acea parte frumoasa din mine, viata mea se transforma, ca si cand as fi avut o caramida in tocul patofului...
Nu mai am nevoie sa joc vreun rol, sunt eu si doar atat! Sunt, deci pe calea de a ma impaca cu mine insami, nu mai simt nevoia sa schimb realitatea , sa ma maschez, nu mi-e teama, sunt doar eu si atat si daca nu-ti place, ...ce paguba!!!
Monologurile mele interioare au inceput sa se stopeze, chiar au incetat...acum sunt mai linsistita si nu mai am nevoie de dovedit. In concluzie, ruptura a devenit binefacatoare, si primele rezultate sunt vizibile.
De ce oare trebuie sa trecem prin atata suferinta, pentru a invata sa ne cunoastem mai bine???
In ceea ce ma priveste , stiu ca toate rupturile mele au fost impregnate cu brutalitate, deseori au fost insotite de fraze de genu' "am mai discutat despre asta, nu mai are rost sa o luam de la capat, terminam totul si gata."
Suferinta, remuscari, regrete, m-au bantuit mult timp, credeti-ma , pe masura ce inaintam in varsta si acumulam "experienta", "valizele" rupturilor sunt din ce in ce mai grave.
Instinctiv, asociem "ruptura" cu ideea de pierdere , de durere, cu lucrurile dure ale existentei , cu esecul. Ulterior, ne dam seama cat de mult schimbarile ne-au schimbat , paradoxal, suferinta ne vindeca, nu ma credeti, vorbesc prostii? nu, nu zic degeaba toate acestea.
Toti trecem prin ea, de la prima rasuflare, pana la ultima, de la trezitul de dis de dimineata din pat, pana la cea mai cumplita, pierderea unei fiinte dragi.
Orice ruptura ne ajuta sa ne mobilizam, ceea ce este viu in noi trebuie sa iasa la liman, ruptura ne ajuta sa ne definim diferentiindu-ne de ceilalti, sa devenim noi, Insine!!!
Noi toti, dupa durere...trebuie sa renastem: adesea fugim de expresii, "parasit, certat, abandonat, singur" , deoarece aceste cuvinte semnifica esecul, chiar si atunci cand nu tu esti cel parasit, si iei initiativa o faci deseori ca si cand ai rupe o franghie uzata, spunand : " Am incercat sa rezolv situatia, dar, in zadar..." totusi , peste ani ne dam seama ca ceea ce am facut, nu mai pare atat de grav.
Ne place sa ne comportam ca niste fiinte libere, dar ceva din noi ramane strans lipit de celalalt...
Capacitatea de a te desparti de cineva, cineva este si cea care te ajuta sa te definesti...uneori, poate ca ai vrea sa abandonezi, insa... in timp ce cautam ce am ratat , ne putem intoarce in noi insine, deoarece aceasta este resursa principala pt a imbratisa viata pe care o avem in fata.
Acum as zice : Numai Tu hotarasti!
Poti ruga pe cineva de exemplu s te asculte, vorbeste , explica-i ceea ce simti, a avea un ''ascultator" valoreaza mai mult , chiar si eu am avut unul si pe aceasta cale tin sa ii multumesc foarte mult :D
Vorbeste despre motivele pt care vrei sa te desparti si, pe de alta parte , pe cele care te indeamna sa nu le faci, in general, raspunsurile sunt la noi, noi detinem toate raspunsurile.
Ti se pare ciudat, nu? dar, nu e asa cum crezi, acest procedeu nu tine de monologul interior, ci de faptul ca te exprimi, esti in relatie cu cineva, cu o fiinta umana si ceva din tine iese la lumina, aceasta este si diferenta a-ti amintii un vis si a-l povesti, explicatia lui iti da intregul sens.
Freud sustine ca " Inconstientul nu accepta se se lase descoperit decat in reatia cu cellalalt"
Noi nu traim viata ca in basme, suntem fiinte omenesti, care plang, se intristeaza, sufera, sangereaza...Sunt de parerea ca trecand prin tot mai multe rupturi, dureri, devii mai intelept, te cunsoti mai bine, esti un luptator.
Experienta si Constientul te vor ajuta sa te maturizezi, sa... progresezi !!!
