Ce mă motivează in viaţa?
Cunoaşte-te pe tine însuţi!” aceasta este deviza mea spre care mă orientez în viaţă.
Motivaţia declanşează,orientează şi susţine energetic activitatea.
Gandinu-mă foarte bine şi întrebandu-mi sufletul ce mă motivează am ajuns la concluzia că există o persoană în această lume care mi-a dat o nuanţă de speranţă,optimism şi toleranţă.Aceasta este doamna profesoară de psihologie,o persoană care te încantă de la prima vedere.Datorită faptului că avem multe în comun,în special dragostea şi înţelegerea sufletului omenesc;iubeşte atat de mult acestă meserie încat m-a molipsit şi pe mine de această dragoste.
Ador foarte mult meseria de consilier psihologic,îmi place să-i ascult pe ceilalţi,aşa cum procedeaza doamna profesoară mereu,aşa cum a facut dânsa cu mine,aşa şi eu la rândul meu mi-ar plăcea să-i ascult,să-i înteleg şi să-i sfătuiesc.
În cadrul programului şcolar “Voluntarii Anonimi” am avut ocazia de a experimenta viaţa unui asistent social.Împreuna cu alţi colegi am vizitat centrul de copii abandonaţi şi cu dezabilităţi.Totul acolo este trist dar noi cu ajutorul lui Dumnezeu am reuşit să-I facem fericiţi,au fost încântaţi de prezenţa noastră şi s-au bucurat de jucăriile pe care noi le-am adus .
Mă bucur că în această lume m-ai există şi persoane cu suflet ,care se gândesc şi la nefericirea altora.Atât de frumos şi plăcut este să întrebi o persoană neajutorată “Ce mai faci?” sau “Cum te simţi,ai nevoie de ajutorul meu?”
Deobicei când vedem o persoană cu un handicap tendinţa multora dintre noi este să o privim cu alţi ochi,sau chiar cu nepăsare...dispreţ.
De ce nu am încerca şi o schimbare?De ce să nu le redăm tuturor speranţa.fericirea de a exista??Oare chiar atât de mult au greşit aceste fiinţe?
Orice lucru în această lume se întâmplă cu un anumit scop,nimic nu este întâmplător.Dumnezeu ne-a creat pe noi,oamenii pentru a trăi fericiţi şi împliniţi;indiferent de boala sau handicapul pe care-l avem trebuie să existe o sclipire pe chipul nostru.Iubind pe cei din jur vom fi fericiţi la rândul nostru.
Incercaţi să ajutaţi o persoană neajutorată şi veţi vedea bucuria acestuia...este atât de minunat să vezi pe chipul celorlalţi bucuria,mulţumirea...
Mă simt o norocoasă că am întâlnit-o pe doamna profesoară,de atâtea ori a ştiut să mă scoată din impas,din starea mea de extaz,de evadare ...vorbeşte atât de frumos despre viaţă,ştie aşa de bine să te sfătuiască...este o doamna profesoară plină de calitaţi,cred că fiica dânsei este cea mai fericită pentru că o are...de cele mai multe ori doamna profesoară ne tratează pe noi ca şi cum am fi nişte chiar copiii dâansi.
Ar fi frumos şi util dacă am prelua de la dânsa câteva calitaţi...probabil ştiam mult mai uşor să ieşim din impasuri.
Lumea în care trăim parcă este într-o plină transformare...de răutate-totul se datorează nouă.Cred că o schimbare n-ar strica şi cu voinţă toate se pot realiza;să sperăm şi să visăm,să prindem aripi contează mult.
Ar fi excelent dacă am lăsa răutatea deoparte şi să-i privim pe cei neajutoraţi cu ochii sufletului nostru nu cu ochii minţii.
A te cunoaşte pe tine însuţi,presupune a-ţi cunoaşte defectele şi a încerca să le repari şi chiar să le înlocuieşti cu multe calitaţi,prin calitaţi înţelegand aptitudinile care ne înclină sper o anumită destinaţie.
O destinaţie de care trebuie să profităm!!!
